Despre ipocrizia cu andrele şi mop

Politicianul este, prin definiţie, nesincer, deşi ar putea fi şi altfel. El se specializează în strategii de culise şi în retorică. În politica românească, strategia este un soi de sforărie murdară, iar retorica o vorbărie fără stil, bogată însă în teme în care minciuna se află la loc de mare cinste (sic!). Se pare, totuşi, că după 18 ani de sforării şi minciuni astfel de strategii balcanice nu mai merg ca unse în a păcăli electoratul, aşa că politicianul român a trebuit să găsească noi modalităţi de expresie. Şi a îmbrăţişat ipocrizia care, oricum, nu îi era străină, doar că, mai nou, îmbracă forma ei agresivă. Forma violentă a ipocriziei s-a numit, sâmbătă seară, la Realitatea TV, Elena Udrea. Aşa mi s-a părut această femeie, tricotând în direct la TV, o ipocrită fără simţul limitei, care a ajuns să vâneze voturi mânuind andrelele şi mopul (prin şcoli). De ce să nu acordăm votul nostru unei femei care, iată, este o persoană obişnuită, ca noi, nu se dă în lături de la munca de jos, este o minunată gospodină, merge la biserică, este de-a noastră, ce mai, şi, dacă este de-a noastră, ne ştie, nu-i aşa, necazurile şi ne poate ajuta de-acolo, de sus, din poziţia de parlamentar; este, aşadar, şi bătăioasă, şi deşteaptă, şi frumoasă, şi de-a noastră. Cam asta este noua imagine pe care blonda de la PD-L o afişează acum. Şi nu oricum, ci cu tuşă groasă, foarte groasă, aruncând-o la coş pe cea veche, care-i conferea statutul de femeie iconoclastă, un soi de simbol al feminismului victorios într-un domeniu preponderent masculin. La urma urmei, Elena Udrea este produsul unui sistem politic caricatural, cameleonic şi distructiv, atât de bine pus la punct încât, deocamdată, tinerele speranţe sunt doar speranţele dascălilor lor pentru o continuitate controlată. Aşa se pierd tinerii care intră în politică, purtând cu ei lumina proprie vârstei entuziaste, sfârşind prin a adera la sistemul în care corupţia, parvenirea şi ipocrizia sunt la ele acasă. Ei cresc după chipul şi asemănarea „modelelor“, conturând, deocamdată, perspectiva unei naţii fără soluţie, primind de la „profesori“ câte un nărav şi mai multe rânduri de blană.
În fiecare seară, pe posturile TV ipocrizia poartă haine şi nume diferite. Minciuna, la fel. Gazdele au nevoie de audienţă, invitaţii de canal direct cu electoratul. Audienţa are greutatea culturii pe care vulgul o are în bagaj, aşa că invitaţii nu se pot plânge de indiferenţa publicului.
Nu mă interesează Elena Udrea, aşa cum nu mă interesează nici un politician român. Cu toţii atentează public, însă, la bunul-simţ, unii utilizând micul, berea şi plicul, alţii prefăcătoria într-un fel care ne jigneşte şi asta trebuie să ne intereseze pe toţi. Cu asupra de măsură.
(Publicat la 22 septembrie 2008 în Gazeta de Olt)