Eu n-aş vota!

Pentru că m-am săturat de bălăcăreala în care s-au înecat, mereu şi mereu, candidaţii şi partidele care îi susţin. Fiindcă nu mai suport minciuna debitată cu neruşinată seninătate de cei care vânează voturi în moduri jenante de cele mai multe ori. Pentru că toţi candidaţii din colegiul meu rămân tributari partidelor care i-au desemnat. Pentru că printre ei se află oameni care nu au dreptul să candideze, oportunişti, imorali, infractori. Pentru că alegerile în România sunt îndeobşte lovite de fraudă. Pentru că, după 18 ani de democraţie (chiar dacă deşănţată şi libertină) încă mi se cere şpagă la medic, deşi plătesc asigurări de sănătate. Pentru că şpagă trebuie să dau şi la alte instituţii publice de care mă lovesc pentru a mi se acorda drepturi fireşti, deşi funcţionarii publici sunt plătiţi pentru ceea ce trebuie să facă. Pentru că poliţistul de azi, încă nedezbărat de apucăturile miliţianului de ieri, îmi vorbeşte de sus, deşi instituţia poliţiei se declară în slujba cetăţeanului. Pentru că acelaşi poliţist îmi cere mită ca să mă ierte pentru infracţiunea comisă în traficul auto. Pentru că profesorii îmi cer bani la negru pentru „fondul clasei“, deşi plătesc taxe şi impozite, iar ministerul de resort şi autorităţile locale au obligaţia să ofere condiţii bune pentru educaţia copiilor mei în şcoală. Pentru că primarul român măsluieşte licitaţii în schimbul comisioanelor ilegale pe care le primeşte. Pentru că guvernantul român are grijă în primul rând de afacerile familiei, ale prietenilor, cunoscuţilor şi ale băieţilor deştepţi, care şi ei au grijă, la rândul lor, de binefăcător. Pentru că parlamentarul român doarme în şedinţă, este ipocrit în declaraţii, mă minte la televizor şi îi sunt indiferent. Pentru că se fac lucrări publice de mântuială cu foarte mulţi bani publici. Pentru că în justiţie, care are un rol deosebit de important în schimbarea societăţii româneşti, sunt oameni corupţi. Pentru că cel care fură de foame este pedepsit şi pentru că acela care fură ţara scapă nepedepsit. Pentru că adevăratele valori sunt ignorate. Pentru că nonvalorile sunt promovate în funcţii importante. Pentru că toate acestea, favorizate de un mediu politic mizerabil, mă fac să-mi fie ruşine că sunt român. Pentru că toate acestea vor fi trăite, poate, şi de copiii mei. Pentru că societatea românească este nici aşa, nici aşa, un hibrid din care nu mai înţeleg nimic. Şi pentru că am dreptul la o asemenea formă de protest.
Dar, pentru că o atare alegere ar însemna să-mi las ţara în continuare pe mâna doctorului şpăgar, a poliţistului îngâmfat, a funcţionarului iresponsabil, a magistratului corupt, a primarului la fel de corupt, a guvernantului capabil doar pentru propriul buzunar şi a parlamentarului somnoros în şedinţă şi mincinos la televizor, am să votez. Am la îndemână votul uninominal, chiar dacă trunchiat bine. Găsesc eu un candidat care să-mi merite votul, fie şi doar într-un procent infim. Măcar pun ştampila pe un nume, nu pe o listă. Măcar pot alege dintre relele existente pe cel mai mic. Este primul pas important de la Revoluţie încoace.
(Publicat la 28 noiembrie 2008 în Gazeta de Olt)