Despre Petrila electorală

Zguduitoarea tragedie de la Petrila ar fi trebuit să îngheţe nu doar sufletele românilor, ci şi campania electorală, care nu înseamnă nimic pe lângă pierderea de vieţi umane. Oamenii simpli sigur au dat sonorul televizorului mai tare dacă, în momentul prezentării tulburătoarei ştiri, pe sub balcoane au trecut caravanele electorale cu zgomotele de rigoare. Da, dar actorii politici plecaţi la vânătoare de simpatii nu-ţi dau pace deloc. Când pleci de la serviciu, de pe sute de afişe cu care au fost tapetate zidurile blocurilor, vitrinele magazinelor, gardurile şi stâlpii electrici îţi cer votul în 30 noiembrie indivizi despre care noi trebuie să credem ce se scrie: că-s oameni de cuvânt, că vor face şi vor drege, că ei sunt născuţi să fie în slujba semenilor. Dacă îţi înalţi privirea spre cer, aceiaşi indivizi te îmbie să-i votezi de pe bannerele ce se întind pe toată lăţimea străzii. Te apropii de casă şi nu scapi de indivizii care au fost lipiţi şi pe uşa de la intrarea în bloc. Pătrunzi în scară, controlezi cutia poştală şi din ea cad fluturaşi cu îndemnuri şi promisiuni, de asemenea, electorale. Eşti deja iritat, le arunci şi urci scara. Să spunem că pereţii scării au scăpat curaţi, dar n-apuci să intri bine în apartament, că urechile îţi sunt agresate de imnul unuia sau altuia dintre partidele care îşi fac campanie şi pe strada ta. Închizi fereastra lăsată de dimineaţă întredeschisă pentru aerisire şi te arunci în fotoliu obosit. Apeşi butonul de la telecomandă şi campania electorală îţi inundă casa întreagă din televizor.
Pe fondul unei asemenea fierberi s-a produs tragedia de la Mina Petrila, dar fierberea n-a încetat pentru mai-marii ţării care s-au perindat prin Valea Jiului. Mi-ar fi plăcut să scriu despre latura pur umană a preşedintelui Traian Băsescu, prima faţă înaltă care s-a deplasat în Vale. Mi-ar fi plăcut să pot scrie despre implicarea imediată a miniştrilor economiei, muncii şi internelor, dornici ca ancheta să scoată la iveală cât mai repede cauzele şi vinovaţii catastrofei. Ei bine, cine a fost atent la detalii a putut observa că rapiditatea cu care s-a deplasat Băsescu la Petroşani, unde se găseau o droaie de jurnalişti, ca şi promptitudinea cu care premierul Călin Popescu Tăriceanu şi-a trimis miniştrii în zonă, unde a ajuns el însuşi mai târziu, au avut substraturi electorale. Nu avem decât să rememorăm întrecerile absurde dintre Băsescu şi Tăriceanu în faţa camerelor de luat vederi printre sinistraţii loviţi de inundaţii în 2005 şi 2006 ca să ne încredinţăm că minţile celor doi, ale lor şi ale altora, nu precupeţesc nimic atunci când este vorba de a mai câştiga puţin capital electoral. Figura se repetă în cazul Petrila, unde, oricum, primele concluzii oficiale ale anchetei se bat cap în cap cu ceea ce au descoperit jurnaliştii şi cu ceea ce susţin familiile ortacilor care şi-au pierdut viaţa în deflagraţiile din subteran. De pe margine au început să strige şi liderii PD-L, care nu-şi puteau permite să nu profite de moment, arătând că liderii sindicali din Valea Jiului se aflau în campanie electorală pentru PNL atunci când s-a produs tragedia. Aşa o fi fost, dar ce are a face durerea soţiilor rămase văduve şi a copiilor rămaşi orfani de tată cu bălăcăreala ta politică?
Dacă oficialii la care ne referim ar fi căutat camerele de luat vederi ca să-şi ceară public scuze că nu au mişcat un deget pentru modernizarea industriei miniere, asumându-şi astfel o parte din vină, atunci descinderea lor în Valea Jiului ar fi căpătat o motivaţie curată, credibilă şi necesară. Scopul unic al politicienilor noştri scuză însă, întotdeauna (dar întotdeauna!), mijloacele, chiar dacă prin mijloc înţelegem durerea fără limite şi lacrimile unor oameni.
(Publicat la 18 noiembrie 2008 în Gazeta de Olt)