Problema Băsescu

Jocurile pentru formarea noului guvern nu s-au terminat, deşi conturul acestuia este trasat. Traian Băsescu scoate premieri din pălărie după o strategie pe care social-democraţii (chiar) nu au bănuit-o. Poate cu excepţia câtorva numai. Geoană s-a împăcat repede cu noua jonglerie a la Băsescu privind desemnarea lui Emil Boc ca premier. Semnul aşteptat de liderii din teritoriu ai PD-L s-a făcut simţit: Băsescu controlează situaţia de-a fir a păr. Mişcarea de ieri relansează negocierile pe posturi într-o direcţie dorită de preşedinte. Marele păpuşar s-a repezit şi la ai lui, democrat-liberalii, cărora le-a atras atenţia s-o lase mai moale cu împărţirea dubioasă a ministerelor care le vor reveni şi să aducă în prim-plan tineri. În fine, Traian Băsescu se află într-o formă de zile mari. Singura surpriză pentru el ar fi să se retragă, pur şi simplu, pesediştii, lucru care nu se va întâmpla, pentru că aceştia, chiar dacă mârâie acum, au fost aduşi la un nivel de la care cu greu mai pot accepta jocul dublu sau alte manevre riscante, rămânându-le varianta încrâncenării în negocieri.
Altminteri, o luăm de la capăt: se sfărâmă structuri, se refac altele, apar şi ceva personaje noi, păstrându-se şi figuri vechi, se pleacă iarăşi la drum cu o alianţă, pardon, coaliţie, bazată pe o unitate mai prevăzătoare din partea aderenţilor, cu mult mai prevăzătoare decât au fost liberalii şi democraţii în Alianţa D.A. Atunci, lucrurile s-au cam amestecat, au fost negocieri fără cap şi fără coadă în goana după ministere, posturi guvernamentale şi administrative. Nici termenii alianţei n-au fost destul de clari. Acum, politicienii noştri au prins experienţă: nu se mai încurcă în posturi, cine are un minister are totul acolo şi înţelegerea coboară în jos, până în administraţia locală, unde partidul care deţine preşedinţia consiliului judeţean va avea şi postul de prefect, chit că funcţia a fost trecută în rândul funcţionarilor publici. S-au pus pe hârtie puncte generale, dar limpezi, deci există toate premisele ca noul guvern s-o ducă fără tulburări majore vreme de patru ani în formula PD-L - PSD. Asta, dacă nu cumva Traian Băsescu va redeveni „factorul perturbator“ de acum doi ani, când disensiunile dintre el şi Călin Popescu Tăriceanu au dus la destrămarea unei alianţe ce părea de nezdruncinat şi la o promiscuitate politică în care actorii politici s-au transformat în caricaturi groteşti. Cum perioada care vine va fi extrem de dificilă, România are nevoie de un guvern cu bătaie lungă. Totul este ca lăcomia celor pe mâna cărora încape acum puterea să aibă limitele reclamate de realitate, iar Băsescu să înceteze să mai fie o problemă a propriei obsesii de a deţine controlul total. Chiar dacă pregătirea terenului pentru alegerile prezidenţiale ţine de modul în care se calează următorul guvern.
(Publicat la 16 decembrie 2008 în Gazeta de Olt)